Auditul energetic reprezintă un studio complex al comportamentului şi al consumurilor energetice ale clădirilor avînd drept scop stabilirea performanţelor reale şi identificarea soluţiilor tehnice de reabilitare sau modernizarea energetică .În ceea ce priveşte auditul termoenergetic al clădirilor , a fost elaborate o metodologie specifică detaliată în normativul NP 047-2000 şi aplicabilă următoarelor categorii :-Clădiri de locuit : individuale sau collective , indiferent de forma de proprietate;-Clădiri cu altă destinaţie decît locuinţe aparţinînd sectorului terţiar : spitale , clădiri social-culturale.
Realizarea auditului termoenergetic al unei clădiri existente presupune parcurgerea a trei etape obligatorii:
1.Expertiza energetică , pentru evaluare consumului de caldura al clădirii în condiţii normale de locuire , pe baza caracteristicilor reale ale construcţie şi instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum şi întocmirea raportului de expertiză ;
2.Indentificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora;
3.Întocmirea raportului de audit energetic.
Prima etapă din cadrul auditului energetic se realizează prin expertiza termică şi energetică a clădirii, în conformitate cu normele şi reglementările în vigoare .
Scopul principal al măsurilor de reabilitate sau modernizare energetică a clădirilor existente îl constituie reducerea consumurilor de căldură .
Certificarea energetică a clădirilor
Clădirile sunt consumători energetici şi ca urmare ,valoarea lor depinde foarte mult de cheltuielile de exploatare.Clădirile au devenit pentru ţările dezvoltate , cel mai mare consumător de energie şi o importantă sursă de poluare a mediul înconjurător.
Ca urmare calitatea de consumător de energie a fiecărei clădiri în parte ,trebuie stabilită într-o manieră similară cu a tuturor celorlalte categorii de consumători.La nivelul Uniunii Europene ,acest demers este reglementat prin directive CE 91/2002 , care stabileşte , atît pentru ţările member cît şi pentru cele în curs de aderare, obligativitatea ca toate categoriile de clădiri să fie certificate energetic periodic , iar pentru cele publice acest document să fie afişat în holurile centrale.
Calitatea şi eficienţa consumului energetic la nivelul fondului construit a depăşit preocupările specialiştilor în domeniu şi se înscrie în present ca problematica a politicilor energetice a ţărilor dezvoltate. În cele mai multe ţări occidentale , din cauza riscurilor pe care le implică alimentarea cu gaz , este preferată utilizarea energiei electrice într-o măsură mai mare în sectorul rezidenţial.
Datorită faptului vă la nivelul unei locuinţe se întregistreză un consum de energie furnizată de sursă locală dar şi energie electrică de la sistemul naţional, indicatorii care stabilesc performanţa energetică în sectorul rezidenţial din ţările Europei occidentale , se stabilesc în funcţie de condumul de energie primară.
Ţările Uniunii Europene au la dispoziţie în present , metode diferite de evaluare a performanţelor energetice ale clădirilor care se regăsesc în norme şi reglementări naţionale.Acestea ţin seama , în primul rind , de zonele climatice diferite ale Europei dar şi de alcătuirea elementelor de construcţie şi arhitectura tradiţională.
Pentru a unifica modul de abordare a consumurilor energetice în sectorul clădirilor şi a putea compara performanţelor acestora , a fost elaborate standardul European EN 832 şi EN ISO 13790 – care stau la bază metodelor simplificate de calcul a necesarului de căldură. Scopul acestor abordări unitare este acela de a îndeplini prevederile directive CE 91/2002 a Parlamentului European privind întroducerea obligativităţii certificatului energetic al clădirilor , din care să reiasă eficienţa consumului energetic.